Publicatii

Protecția antreprenorilor în raport cu clauzele abuzive ce pot fi introduse în contractele de credit. Ce înseamnă o clauză abuzivă și cum poate fi aceasta depistată? Care pot fi consecințele juridice ale asumării unei astfel de clauze prin semnarea unui contract de credit? Este de așteptat ca astfel de clauze să fie preponderente în contractele de credit propuse de către bănci ori alte instituții de credit în perioada următoare? Argumentare.

Conform legislației în vigoare, clauzele abuzive sunt acele dispoziții contractuale care nu au fost supuse negocierii părților la încheierea contractului de credit și care pot impune beneficiarului acestuia o disproporționalitate în raport cu drepturile ce îi sunt conferite. În scopul protejării sale, legiuitorul a instituit sancțiunea înlăturării acestor clauze din cuprinsul contractului, în vederea restabilirii echilibrului contractual. Odată excluse din contract, clauzele abuzive devin inopozabile beneficiarului contractului și, prin urmare, nu mai generează obligații în sarcina acestuia.

Întrucât în actualul context economic, pentru ca o parte din antreprenori să-și poată menține activitatea, aceștia se vor afla în situația de a contracta credite pentru a-și asigura capitalul necesar, considerăm că se impune să determinăm cum pot fi depistate clauzele abuzive și ce consecințe juridice implică asumarea unor astfel de clauze prin semnarea unui contract de credit. În astfel de situații, apreciem faptul că este necesară opinia avizată a unui avocat specializat în contracte de credite bancare sau nebancare. Prin urmare, în cele ce urmează vom trata punctual aceste probleme, pentru a oferi un răspuns cât mai concis și clar.

Ce clauze sunt considerate a fi abuzive în cadrul contractelor de credit?

Așa după cum am precizat anterior, o clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care a fost inserată cu nerespectarea bunei – credințe, precum și dacă provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ce decurg din contract în detrimentul beneficiarului creditului. Se consideră că o clauză nu a fost supusă negocierii individuale în momentul în care aceasta a fost redactată în prealabil de către instituția de credit, mai mult decât atât, beneficiarul neavând posibilitatea să influențeze conținutul respectivei clauze. Și în această situație, aprecierea cea mai potrivită privind caracterul abuziv al unei anume clauze contractuale poate fi emisă de către o persoană cu experiență în acest domeniu, respectiv un avocat de credite bancare, ce poate analiza în detaliu contractul în cauză și poate realiza o analiză amănunțită în acest sens.

Prin O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori și Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, legiuitorul a stabilit o serie de clauze care sunt catalogate drept interzise și ca atare nu pot fi inserate de către instituțiile de credit în cuprinsul contractelor uzitate de către acestea.

În sensul celor de mai sus, este de menționat faptul că sunt considerate clauze abuzive:

• clauzele care îi dau dreptul instituției de creditare să modifice unilateral condițiile contractuale fără completarea unui act adițional semnat de către toate părțile din contractul de credit și fără a avea un motiv întemeiat precizat (excepție atunci când rata dobânzii se modifică prin lege sau regulamente BNR);
• clauzele care obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului;
• clauzele care obligă consumatorul să își îndeplinească obligațiile contractuale, chiar și în situațiile în care instituția de credit nu și le-a îndeplinit pe ale sale;
• clauzele care dau dreptul exclusiv profesionistului să interpreteze clauzele contractuale;
• clauzele care restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care banca nu își îndeplinește obligațiile contractuale;
• clauzele care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de către instituția bancară;
• clauzele care restrâng sau anulează dreptul beneficiarului de a denunța sau de a rezilia contractul pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de către bancă sau cele care impun plata unei sume de bani fixe pentru denunțarea unilaterală a contractului;
• clauzele care exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acțiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în același timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;
• clauzele care prevăd obligația beneficiarului de a păstra confidențialitatea prevederilor și a condițiilor din contract;
• clauzele care impun penalizarea beneficiarului în cazul afectării reputației instituției de credit;
• clauzele care instituie posibilitatea instituției de credit de a declara scadent anticipat creditul în cazul în care beneficiarul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate față de alți creditori;
• impunerea unei societăți agreate de către instituția de credit, privind încheierea unor contracte de asigurare.

Pe lângă aceste clauze expres determinate prin lege, instanțele de judecată au considerat ca fiind abuzive și clauzele privind stabilirea unui comision de risc sau de administrare, ori cele privind rezervarea dreptului unilateral al băncii de a revizui rata dobânzii ca urmare a intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, doar cu informarea beneficiarului. Orice astfel de constatare din partea vreunei instanțe de judecată poate fi realizată, din perspectiva reclamantului, prin intermediul unui avocat specializat în credite bancare.

Cum pot fi depistate clauzele abuzive?

Conform dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, o clauză contractuală poate fi calificată drept abuzivă dacă îndeplinește, în mod cumulativ, următoarele condiții:

            –           nu a fost negociată direct cu beneficiarul;

            –           generează un dezechilibru contractual semnificativ;

            –           a fost inserată cu nerespectarea cerințelor bunei – credințe.

Deși aceste cerințe sunt obligatorii, în practică negocierea clauzelor dintr-un contract de credit nu reprezintă o normalitate, majoritatea instituțiilor de credit având contracte preformulate sau de adeziune.

În acest sens, trebuie subliniat faptul că citirea și semnarea unui contract de credit nu echivalează cu negocierea acestuia, ci presupune doar acordul beneficiarului cu privire la încheierea contractului.

În condițiile în care o clauză contractuală generează obligații în sarcina beneficiarului în mod nejustificat și plasează instituția de credit pe o poziție de superioritate contractuală, putem aprecia faptul că suntem foarte probabil în prezența unei clauze abuzive. Pentru a determina dacă a existat sau nu bună – credință în raport cu inserarea în cadrul contractului de credit a clauzei considerată ca fiind abuzivă, trebuie să se determine dacă contractul de credit este unul de adeziune, cu conținut predefinit, sau unul care oferă o posibilitate concretă de negociere și forțe egale în acest sens.

Ce consecințe juridice implică asumarea unor astfel de clauze prin semnarea contractului de credit?

Potrivit art. 1203 Cod Civil, ”Clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de a denunța unilateral contractul, de a suspenda executarea obligațiilor sau care prevăd în detrimentul celeilalte părți decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune excepții, restrângerea libertății de a contracta cu alte persoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauze compromisorii sau prin care se derogă de la normele privitoare la competența instanțelor judecătorești nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă parte.”

Așadar, în cazul clauzelor standard neuzuale trebuie să reiasă în mod expres acceptarea acestora de către beneficiar, prin aplicarea unei semnături de către acesta pe pagina sau paginile ce conțin aceste clauze. În reglementarea dreptului nostru, contractul de credit este asimilat unui contract de adeziune, sens în care simpla semnare a acestuia nu presupune, în mod automat, și acceptarea unor clauze care generează un dezechilibru semnificativ între prestațiile părților. Prin urmare, în măsura în care ulterior semnării contractului de credit sunt identificate posibile clauze abuzive, instituția de credit nu poate opune beneficiarului, într-o eventuală fază de renegociere amiabilă a contractului sau într-o procedura judiciară, simpla semnare a contractului.

Suplimentar, este de menționat faptul că, pentru a constata, pe cale judiciară, caracterul abuziv al unei clauze și pentru a se dispune înlăturarea acesteia din cuprinsul unui contract de credit, se impune formularea și înregistrarea unei acțiuni în constatare. Potrivit dispozițiilor art. 2502 alin. 2 pct. 3 din Codul Civil, acțiunea în constatare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale este imprescriptibilă extinctiv, sens în care aceasta se poate iniția în orice moment, indiferent de cât timp a trecut de la încheierea contractului de credit. Desigur, acest lucru poate fi realizat prin consultanța, reprezentarea și asistarea juridică ce vă pot fi oferite într-o astfel de situație de către un avocat cu experiență în contracte de credite bancare.

În situația în care beneficiarul solicită și plata unor eventuale sume de bani achitate în baza clauzelor supuse deciziei judecătorești, termenul de prescripție este de 3 ani de zile și începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost desființată clauza contractuală abuzivă.