Publicatii

Insolvența societăților comerciale – un pericol real în actualul context economic generat de epidemia de COVID-19? Ce prevede Legea 85/2014 în acest sens și ce au de făcut cei ce se regăsesc în imposibilitatea de a-și continua activitatea comercială. În ce situații este necesar să apelăm la un avocat specializat în insolvență?

În contextul economic generat de epidemia de COVID-19, cuvintele ”incertitudine financiară” definesc într-un mod cât se poate de real mediul de afaceri actual. Oprirea temporară a activității firmelor sau continuarea acesteia într-un mod restrâns sau limitat va produce efecte negative atât pentru societatea respectivă, cât și pentru partenerii de afaceri ai acesteia. Altfel spus, deși în această perioadă sursele de venituri sunt afectate în mare parte ori chiar în tootalitate, cheltuielile trebuie încă susținute. Ori, în condițiile prelungirii situației de urgență pentru o perioadă mai îndelungată se pune problema dacă insolvența este sau nu un pericol real pentru IMM-urile a căror activitate a fost afectată.

Întrucât România este o țară în care sectorul IMM este constituit în mare parte din firme mici, în condițiile imposibilității adaptării activității la noile condiții economice, impactul economic poate avea ca efect necesitatea declarării stării de insolvență pentru o mare parte dintre ele.

În aceste condiții, trebuie să precizăm încă de la început faptul că insolvența nu trebuie privită în mod obligatoriu ca fiind o etapă spre radierea societății, întrucât există și situații în care profesioniștii reușesc să își reorganizeze activitatea și să se reintegreze în circuitul economic.

Din această perspectivă, menționăm faptul că unul dintre principiile fundamentale ale procedurilor de prevenire a insolvenței și a celor de insolvență este reprezentat de ”acordarea unei șanse debitorilor de redresare eficientă și efectivă a afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolvenței, fie prin procedura de reorganizare judiciară”. În plus, chiar și în condițiile declanșării falimentului, legiuitorul a permis prin dispozițiile art. 178 din Legea nr. 85/2014 închiderea procedurii fără radierea debitorului, în următoarele condiții: ”Dacă toți creditorii înscriși în tabelul definitiv al creanțelor primesc sumele ce li se datorează în perioada de observație sau renunță la judecată în perioada de observație, judecătorul-sindic va dispune închiderea procedurii, fără a dispune radierea debitorului din registrul în care este înregistrat.”

Cererea de deschidere a procedurii insolvenței

Potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului în circumscripția căruia își are sediul o cerere de deschidere a procedurii, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență. Cererea trebuie să fie însoțită de dovada notificării organului fiscal competent cu privire la intenția de deschidere a procedurii insolvenței. Cererea de deschidere a procedurii de insolvență, notificarea organului fiscal, precum și alte documente cu caracter juridic ce pot fi necesare într-o astfel de situație pot fi redactate de catre un avocat specializat în insolvență, ori o casă de avocatură având un departament de insolvență.

Prin stare de insolvență trebuie să înțelegem o incapacitate de plată a datoriilor scadente și exigibile, de altă natură decât cele salariale, ce ating un prag valoric minim de 40.000 de lei.

De asemenea, potrivit modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, când cererea de deschidere a procedurii de insolvență este introdusă de debitor, cuantumul creanțelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului.

După cum este general cunoscut, nu doar societatea comercială care se află în dificultate financiară are dreptul legal de a solicita deschiderea procedurii de insolvență, legiuitorul recunoscând această posibilitate legală și creditorului a cărui creanță asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile. În cazul creditorilor salariați, condiția existenței pragului valoric minim de 40.000 de lei nu se aplică, acesta fiind reprezentat în această situație de echivalentul a 6 salarii medii brute pe economie. În ambele situații, este recomandat ca cererile de deschidere a procedurii de insolvență ori actele de procedură subsecvente unei astfe de situații să fie redactate și susținute de către un avocat specializat în insolvență, respectiv un profesionist care va realiza toate aceste demersuri în condițiile de formă și fond cerute de lege.

Procedură simplificată sau reorganizare judiciară?

Atât în situația în care procedura insolvenței este inițiată de către o societate comercială aflată în dificultate financiară, cât și în cazul în care aceasta este demarată la inițiativa unui creditor al acesteia, există posibilitatea de manifestare a intenției de intrare în procedură simplificată sau în procedură de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activității ori prin lichidarea, în tot sau în parte, a patrimoniului, în vederea stingerii datoriilor.

În acest sens, potrivit art. 38 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, deschiderea procedurii simplificate poate fi solicitată direct prin cererea introductivă sau după o perioadă de observație de 20 de zile, doar pentru societățile care îndeplinesc una dintre următoarele condiții:

a). nu dețin niciun bun în patrimoniul lor;

b). actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;

c). administratorul nu poate fi găsit;

d). sediul social/profesional nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerțului;

Totodată, procedura simplificată se aplică și persoanelor juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior formulării cererii introductive, chiar dacă lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, deși numit, mențiunea privitoare la numirea sa nu a fost înscrisă în registrul comerțului, debitorilor care și-au declarat prin cererea introductivă intenția de intrare în faliment, dar și oricărei persoane care desfășoară activități specifice profesioniștilor, care nu a obținut autorizarea cerută de lege pentru exploatarea unei întreprinderi și nu este înregistrată în registrele speciale de publicitate. Aplicarea prezentei legi față de aceste persoane nu exclude sancțiunile aplicabile pentru lipsa autorizării sau înregistrării respectivei persoane.

Astfel, în cazul în care societatea care se află în stare de insolvență nu se încadrează în situațiile prezentate mai sus și nici nu și-a manifestat dorința de a fi supusă falimentului, aceasta va avea alternativa de a-și reorganiza activitatea. Propunerea unui plan de reorganizare va putea veni din partea debitorului, a administratorului judiciar ori a unui/unor creditor(i) care dețin împreună cel puțin 20% din valoarea totală a creanțelor cuprinse în tabelul definitiv de creanțe. Planul de reorganizare poate să cuprindă măsuri de restructurare și de continuare a activității societății supusă procedurii, de lichidare a unor bunuri din patrimoniul acesteia dar și o combinație între cele două variante.

Concluzie

Chiar dacă în prezent o pondere semnificativă a firmelor, indiferent de domeniul de activitate, reușesc să-și continue activitatea într-un ritm relativ normal, diminuat comparativ cu perioada anterioară, efectele epidemiei de COVID-19 generează un risc crescut de insolvență pentru IMM-uri, sens în care o parte dintre antreprenori pot fi puși în situația de a-și declara insolvența. Cu toate acestea, așa după cum am menționat și la începutul prezentului articolul, această decizie nu trebuie privită întotdeauna ca fiind una radicală și fără întoarcere, întrucât, cu ajutorul unor specialiști în drept și în insolvență, respectiv un avocat specializat în insolvență, din București sau din țară, ori o casă de avocatură având un departament de insolvență, activitatea societății va putea fi în multe cazuri redresată și continuată.