Publicatii

Forța majoră. Cum este definită de lege și ce presupune executarea contactelor comerciale în caz de forță majoră. Exonerarea la plată. Consecințe juridice. Repunerea părților în situația anterioară apariției cazului de forță majoră. Cum va fi, din punct de vedere juridic, apreciat cazul de forță majoră de către instanța de judecată (temei legal).

Potrivit legislației române, contractul reprezintă ,,legea” părților, orice persoană care a încheiat un contract având astfel obligația de a îl executa. Cu toate acestea, pe cale de excepție, debitorul (cel care trebuie să execute obligația din contract) poate să fie scutit de răspundere, în anumite circumstanțe excepționale, prin introducerea conceptului de forță majoră.

Aceasta este definită în cuprinsul art. 1.351 alin. 2 din Noul Cod Civil ca fiind orice eveniment extern (eveniment străin debitorului și activității sale), imprevizibil (constă în imposibilitatea debitorului de a prevedea atât producerea evenimentului, cât și efectele acestuia), absolut invincibil și inevitabil. Un exemplu de eveniment care întrunește aceste condiții este reprezentat de contextul epidemiologic actual. Astfel, pandemia COVID-19 existentă la nivel mondial și implicit la cel național întrunește condițiile forței majore, cu atât mai mult cu cât aceasta nu are încă un tratament sau vaccin, nu se cunosc urmările pe termen lung ale acesteia asupra sănătății omului, iar măsurile de prevenție dispuse la nivel național au consecințe directe asupra întregului sector economic românesc.

Pentru a putea fi calificată drept forță majoră, o anumită împrejurare trebuie să determine imposibilitatea de executare a obligației pentru orice altă persoana care s-ar fi aflat într-o situație identică, iar nu doar pentru cel care invocă starea de forță majoră. Cu alte cuvinte, această împrejurare reprezintă situația generată de circumstanțe neprevăzute care împiedică o parte contractuală să își îndeplinească obligațiile asumate. Din punct de vedere practic, aceasta presupune faptul că părții care a produs un prejudiciu nu i se poate reține vinovăția, situație care determină diminuarea într-o anumită măsură a răspunderii sale chiar exonerarea sa totală dde la executarea obligațiilor ce-i revin.

Exonerarea de răspundere a debitorului intervine dacă acesta nu a putut prevedea la momentul încheierii contractului pericolul producerii evenimentului viitor. Dacă evenimentul imprevizibil a survenit ulterior momentului încheierii contractului, atunci obligația debitorului se stinge, iar în cazul contractelor cu executare succesivă, executarea poate fi suspendată pe durata existenței evenimentului.

Majoritatea contractelor comerciale conțin dispoziții referitoare la forța majoră. Unele dintre acestea pot fi prevăzute astfel încât să includă în mod expres epidemiile sau pandemiile, iar altele conțin o formulare generală a aplicabilității forței majore. O astfel de clauză, insuficient definită, care se referă doar la evenimente naturale, intemperii sau menționează sintagma ,,un eveniment de forță majoră”, poate fi considerată ca insuficientă pentru a putea exonera de răspundere.

Cu toate acestea, nu este suficient ca o clauză de forță majoră să acopere explicit și situația apariției unei pandemii, cum este cazul COVID-19. Pentru ca o astfel de clauză să producă efecte, este necesar ca debitorul care vrea să invoce neexecutarea contractuală să demonstreze că nu își poate îndeplini obligațiile din cauza circumstanțelor aflate dincolo de controlul său, precum și faptul că nu au putut fi făcute demersuri rezonabile pentru a evita sau a atenua consecințele evenimentului imprevizibil.

Astfel, răspunderea contractuală poate fi înlăturată doar dacă există o strânsă legătură între evenimentul generator și neexecutarea contractului. În acest sens, cu titlu de exemplu, putem reține situația anulării unor evenimente ca urmare a restricțiilor impuse de autoritățile competente.

Incidenței clauzei de forță majoră în contextul actualei pandemii se apreciază pentru fiecare contract în parte, ținându-se cont de următoarele criterii: care sunt evenimentele de forță majoră pe care părțile înțeleg să le califice ca atare, pe ce durată de timp este afectată capacitatea de executare contractuală a părții, care sunt efectele concrete ale epidemiei asupra activității convenite, ce posibilități reale există pentru atenuarea impactului acestei situații fără precedent.

Îndeplinirea mai dificilă sau mai oneroasă a obligațiilor contractuale de către una dintre părți nu este suficientă pentru a da efect clauzelor de forță majoră. Partea afectată trebuie să demonstreze faptul că, în pofida luării tuturor măsurilor rezonabile pentru a combate efectele epidemiei COVID-19, sub aspectul consecințelor de orice natură generate de aceasta, nu a avut nicio altă alternativă pentru a proceda la executarea obligațiilor contractuale.

Mentionam faptul că forța majoră poate fi invocată chiar dacă acest caz de exonerare de răspundere nu este reglementat în cadrul contractului, întrucat forța majoră este prevazută de dreptul comun cu care reglementarile contractuale se completează, respectiv este prevăzută de art. 1351 din Noul Cod Civil: „(1) Dacă legea nu prevede altfel sau părţile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de caz fortuit.”

Apariția forței majore poate fi certificată de către Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR). Menționăm faptul că această avizare are caracter facultativ, însă părțile se pot înțelege asupra necesității acesteia. Atunci când în contractul încheiat între părți este specificat faptul că aplicarea clauzei de forță majoră este condiționată de emiterea certificării din partea CCIR, exonerarea de răspundere nu poate avea loc în lipsa acestei avizări.

Cu toate acestea, avizele de forță majoră produc efecte în raporturile comerciale existente între părți, neconstituind probă absolută în fața instanței de judecată, deoarece judecătorul va fi cel care, în final, va aprecia asupra existenței și îndeplinirii condițiilor forței majore.

Dovada existenței cazului de forță majoră revine celui care motivează neexecutarea obligațiilor contractuale pentru acest motiv și poate fi făcută prin orice mijloc de probă, fiind un fapt juridic. De aceea, debitorul ale cărui obligații au devenit imposibil de executat ca urmare a pandemiei de COVID-19 trebuie să adopte o atitudine proactivă și să strângă toate mijloacele de probă care să demonstreze îndeplinirea condițiilor de existență a forței majore.

Amintim faptul că, în contextul celor menționate anterior, recomandăm parcurgerea următorilor pași pentru a vă putea analiza posibilitățile exonerării de răspundere față de partenerul contractual:

• revizuiți conținutul contractelor încheiate și verificați existența clauzei de forță majoră;
• analizați condițiile pentru invocarea forței majore și inițiați demersuri în sensul notificării acesteia către partenerul contractual;
• identificați cu claritate situația de fapt în care vă găsiți și stabiliți care sunt consecințele existenței pandemiei COVID-19 asupra activității dumneavoastră;
• evaluați gradual care este impactul măsurilor luate de instituțiile publice asupra obligațiilor reciproce asumate de către dumneavoastră și partenerul contractual;
• luați în calcul apariția unui eventual litigiu, în cazul în care partenerul contractual contestă aplicabilitatea clauzei de forță majoră.

În contextul actual al decretării stării de urgență pe teritoriul României și având în vedere faptul că foarte multe societăți au fost nevoite să își întrerupă activitatea, total sau parțial, ca urmare a  măsurilor luate de către autoritățile publice competente pe perioada stării de urgenţă decretate, vă aducem la cunoștință posibilitățile legale pe care persoanele juridice care se află în această situație le au la îndemână în vederea renegocierii contractelor comerciale și a contractelor având ca obiect utilitățile și chiria aferentă imobilelor cu destinația de sediu social și sedii secundare, respectiv:

Potrivit art. X alin. (1) si (2) din O.G. nr. 29/2020: „(1) Pe durata stării de urgenţă, întreprinderile mici şi mijlocii, astfel cum sunt definite de Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, care şi-au întrerupt activitatea total sau parţial în baza deciziilor emise de autorităţile publice competente, potrivit legii, pe perioada stării de urgenţă decretate şi care deţin certificatul de situaţie de urgenţă emis de Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, beneficiază de amânarea la plată pentru serviciile de utilităţi – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice şi de internet, precum şi de amânarea la plată a chiriei pentru imobilul cu destinaţie de sediu social şi de sedii secundare. (2) Prin derogare de la alte dispoziţii legale, în contractele în derulare, altele decât cele prevăzute la alin. (1), încheiate de întreprinderile mici sau mijlocii prevăzute la alin. (1), poate fi invocată forţa majoră împotriva acestora numai după încercarea, dovedită cu înscrisuri comunicate între părţi prin orice mijloc, inclusiv prin mijloace electronice, de renegociere a contractului, pentru adaptarea clauzelor acestora cu luarea în considerare a condiţiilor excepţionale generate de starea de urgenţă”.

Astfel, având în vedere aceste prevederi legale, persoanele juridice pot invoca intervenirea impreviziunii, reglementată de art. 1271 din Noul Cod Civil, în temeiul căreia poate fi solicitată o adaptare a contractului, respectiv o renegociere a obligației ce va incuba (spre ex: cuantumul obligatiei de plată a chirie) în vederea restabilirii unui echilibru privind beneficiile și pierderile părților contractante.

Așadar, în situația în care nu se va reuși renegocierea termenilor de executarea a obligațiilor contractuale, se va putea solicita:

• pentru contractele având ca obiect utilități sau chirie – în temeiul art. X alin. (1) din O.G. nr. 29/2020 – Amânarea la plată pentru serviciile de utilităţi – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice şi de internet, precum şi amânarea la plată a chiriei pentru imobilul cu destinaţie de sediu social şi de sedii secundare, în baza Certificatului de situaţie de urgenţă emis de Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri;
• pentru restul contractelor – în temeiul art. X alin. (2) din O.G. nr. 29/2020 coroborat cu art. 1557 alin. (2) din Noul Cod Civil –  Suspendarea sau încetarea contractului în temeiul invocării forței majore, ce reprezintă o cauză de exonerare a răspunderii de la îndeplinirea obligației contractuale cu privire la care anterior s-a încercat renegocierea anterior.

În situația în care doriți să demarați procedura de renegociere a clauzelor contractuale în contextul expus anterior, vă informăm că puteți apela la serviciile societății noastre în vederea reprezentării și asistării juridice a societatii dumneavoastră în cadrul acestei proceduri.

În situația în care diferendul nu poate fi soluționat pe cale amiabilă, este necesară sesizarea instanței de judecată competente, în vederea analizării în concret a speței. Este important de menționat faptul că, în unele situații, cu privire la același eveniment (ex: alunecările de teren sau a unor furtuni în timpul verii), instanțele nu au reținut forța majoră, iar în alte situații,  raportându-se și la celelalte împrejurări de fapt, acestea au considerat valabilă cauza exoneratoare de răspundere.

Prin urmare, având în vedere caracterul de noutate al virusului COVID-19, dar și consecințele generate de acesta la nivel economico – social, rămâne de constatat cum va arăta practica judiciară individual aplicată diferitelor situații cu care se confruntă în prezent întreprinderile din România.