Publicatii

Cine poate fi executat silit în perioada instituirii stării de urgență și în ce modalitate? Care sunt categoriile de debite în privința cărora executare silită mai poate fi aplicată? Există prevederi legale care protejează debitorii privitor la acest aspect pentru a evita necesitatea formulării unei contestații la executare?

În contextul evoluției răspândirii epidemiei de Covid-19, starea de urgență pe teritoriul României a fost instituită prin Decretul Președintelui României nr. 195/2020, act normativ ce cuprinde o serie de măsuri cu caracter excepţional, ce acoperă mai multe domenii de activitate, precum ordine publică, economie, sănătate, muncă și protecție socială, justiție, afaceri externe, etc.

Potrivit dispozițiilor art. 42 alin. 5 din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României: „Activitatea de executare silită continuă numai în cazurile în care este posibilă respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite prin hotărârile Comitetului Naţional privind Situaţiile Speciale de Urgenţă, în scopul ocrotirii drepturilor la viaţă şi la integritate fizică ale participanţilor la executarea silită.”

Astfel, date fiind aceste prevederi, trebuie menționat faptul că procedura executării silite nu a fost suspendată pe durata stării de urgență, aceasta urmând a fi derulată cu respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite prin hotărârile Comitetului Naţional privind Situaţiile Speciale de Urgenţă.

În acord cu aceste dispoziții, Consiliul Superior al Magistraturii a stabilit prin Hotărârea nr. 417 din 24 martie 2020 ca dosarele ce au ca obiect încuviințarea executării silite să facă parte din categoria celor cu caracter urgent, astfel încât aceste dosare vor continua a fi judecate pe perioada stării de urgență.

Cu toate acestea, potrivit Comunicatului emis la data de 23.02.2020 de către Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, a fost decisă suspendarea evacuării silite, precum și suspendarea tuturor procedurilor de executare silită directă pe durata instituirii stării de urgență în România.

Referitor la acest aspect, precizăm faptul că, potrivit deciziei conducerii Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, s-au suspendat doar procedurile de executare silită directă, precum predarea silită a bunurilor mobile sau imobile (evacuare), executarea silită a obligațiilor de a face sau a obligațiilor de a nu face (desființarea unei construcții, predarea unor documente) și executarea hotărârilor judecătoreşti referitoare la minori (încredințarea minorului, de exemplu). Prin urmare, în ceea ce privește celelalte categorii de măsuri aferente executării silite, precum ar fi, de pildă, poprirea, care nu constituie o măsură de executare silită directă, amintim faptul că acestea se derulează în continuare. Cu privire la toate situațiile mai sus amintite, menționăm faptul că o eventuală contestație la executare rămâne permisibilă oricărei persoane ce se consideră prejudiciată prin măsurile de executare silită derulare împotriva sa, indiferent de cadrul legal în care aceasta s-a desfășurat.

Având în vedere măsurile anumitor întreprinzători de a-și trimite angajații în șomaj tehnic, în practică s-a pus problema dacă și în ce măsură se pot institui popriri pe sumele ce reprezintă indemnizație de șomaj tehnic, existând opinii contrare cu privire la natura acestui venit al debitorului.

Astfel, în timp ce unii specialiști consideră că această indemnizație se încadrează în dispozițiile art. 729 alin. 7 Cod procedură civilă potrivit cărora: „Alocațiile de stat și indemnizațiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum și orice alte asemenea indemnizații cu destinație specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii”, în ceea ce ne privește, apreciem că indemnizația de șomaj tehnic nu poate fi privită ca o indemnizație cu destinație specială, având în vedere faptul că aceasta servește asigurării mijloacelor de existență ale debitorului.

Indemnizația de șomaj tehnic este o sumă de bani pe care angajatorul este obligat să i-o acorde angajatului, conform Codului Muncii, pe perioada când activitatea sa este restrânsă sau întreruptă – neavând relevanță actuala măsură adoptată de către executiv privind suportarea acestor indemnizații din fondul de șomaj -, astfel încât această sumă este asimilată salariului.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 729 alin. 1 Cod procedura civilă, care stabilesc că „Salariile și alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și alte sume ce se plătesc periodic debitorului și sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia pot fi urmărite: a) până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau alocație pentru copii; b) până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii”, rezultă că indemnizația de șomaj tehnic reprezintă o sumă ce poate fi supusă popririi. Cu toate acestea, în măsura în care o persoană aflată în șomaj tehnic are suspiciuni cu privire la nelegalitatea sau întinderea executării silite derulată împotriva sa, aceasta are posibilitatea demarării în termenul legal a unei contestații la executare împotriva actelor de executare realizate cu privire la persoana sa.

O măsură adoptată prin O.U.G. nr. 37/2020 menită să protejeze debitorii este aceea de a putea solicita amânarea la plată a ratelor bancare pentru o perioadă de până la 9 luni, dar nu mai mult de 31.12.2020, evitându-se, astfel, o demarare a executării silite pentru neplata creditelor contractate.

În ceea ce privește creanțele bugetare, prin art. VII alin. 3 din O.U.G. nr. 29/2020 s-a dispus suspendarea sau neînceperea măsurilor de executare silită prin poprire a acestor categorii de creanțe, cu excepția executărilor silite care se aplică pentru recuperarea creanțelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală. Astfel, măsurile de suspendare a executării silite a creanțelor bugetare, prin poprire asupra sumelor urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti se aplică, prin efectul legii, de către instituţiile de credit sau terţii popriţi, fără alte formalităţi din partea organelor fiscale, aceste măsuri urmând să înceteze în termen de 30 de zile de la încetarea stării de urgență. Și în această ultimă situație, contestația la executare rămâne o procedură la îndemâna persoanei ce se poate găsi, în mod accidental sau nu, în situația de a fi executată silit.