Publicatii

Cum își pot recupera firmele creanțele în actualul context legislativ generat de epidemia de COVID-19? Ce s-a schimbat și ce a rămas la fel față de perioada de dinainte? Mai există mecanisme juridice de recuperare efectivă a creanțelor și dacă da, care sunt acelea?

În contextul măsurilor luate de către autorități pentru limitarea efectelor pandemiei, se pune problema îngreunării procesului de recuperare a creanțelor deținute împotriva partenerilor contractuali, caz în care creditorii se vor putea confrunta cu o lipsă bruscă de lichiditate.

În cazul în care procesul de notificare a partenerului contractual care nu și-a achitat debitele restante și negocierea/concilierea cu acesta nu au condus la o soluție acceptabilă pentru ambele părți, ne vom găsi în situația de a fi nevoiți să apelăm la proceduri judiciare pentru a putea recupera sumele datorate, prin intermediul unui avocat specializat în recuperarea de creanțe. În principiu, mecanismele juridice de recuperare a creanțelor rămân aceleași și în contextul legislativ cauzat de epidemia COVID-19, însă eficiența lor poate fi compromisă, în funcție de măsurile luate de către autorități în domeniul juridic.

Astfel, în situația în care creditorul deține documente din care să rezulte atât existența creanței, cât și întinderea și scadența acesteia, putem demara procedura ordonanței de plată, care, de regulă, este o procedură foarte eficientă (fiind prin definiție o procedură de urgență), atât din punct de vedere al duratei sale, al costurilor implicate, cât și al șanselor efective de reușită a acesteia. Deși orice creditor, în general printr-un avocat specializat în recuperarea de creanțe, poate introduce cererea de emitere a unei ordonanțe de plată împotriva debitorului său chiar și în această perioadă, iar această procedură are, după cum aminteam, caracter urgent, ne lovim însă de măsura luată prin art. 42, alin. 1 din Decretul nr. 195/2020, astfel: ”Pe durata stării de urgență, activitatea de judecată continuă în cauzele de urgență deosebită.” În acord cu aceste dispoziții, Consiliul Superior al Magistraturii a stabilit prin Hotărârea nr. 417 din 24 martie 2020 faptul că dosarele ce au ca obiect ordonanțe de plată nu fac parte din categoria proceselor cu caracter urgent, astfel încât aceste dosare nu vor continua să fie judecate pe perioada stării de urgență.

Așadar, deși urgența ține de însăși natura procedurii de emitere a unei ordonanțe de plată, organele statului au considerat că aceasta nu prezintă o urgență deosebită a cărei judecată să nu poată fi amânată în actualul context. În acest sens, creditorii pot introduce cererile de emitere a ordonanței de plată, procedura administrativă este îndeplinită de către instanță, însă cauzele nu vor primi termen de judecată până la expirarea stării de urgență.

În cazul în care creanța deținută împotriva debitorului nu îndeplinește condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile, creditorul va fi nevoit să urmeze calea acțiunii de drept comun, respectiv acțiunea în pretenții, fundamentată pe prevederile Codului civil. Și în acest caz, instanța va înregistra cererea de chemare în judecată, o va comunica părții adverse, însă aceasta nu poate fi judecată decât după expirarea stării de urgență.

Cu toate acestea, în cazul în care creditorul deține deja o hotărâre judecătorească definitivă împotriva debitorului său ori se află în posesia unui alt titlu executoriu, acesta poate opta direct pentru procedura executării silite, procedură ce se desfășoară și în perioada stării de urgență, potrivit dispozițiilor art. 42 alin. 5 din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României: „Activitatea de executare silită continuă numai în cazurile în care este posibilă respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite prin hotărârile Comitetului Naţional privind Situaţiile Speciale de Urgenţă, în scopul ocrotirii drepturilor la viaţă şi la integritate fizică ale participanţilor la executarea silită.” În acord cu aceste dispoziții, Consiliul Superior al Magistraturii a stabilit prin Hotărârea nr. 417 din 24 martie 2020 ca dosarele ce au ca obiect încuviințarea executării silite să facă parte din categoria celor cu caracter urgent (astfel încât aceste dosare vor continua a fi judecate pe perioada stării de urgență), decizând însă suspendarea evacuării silite, precum și suspendarea tuturor procedurilor de executare silită directă pe durata instituirii stării de urgență în România. Întrucât, potrivit prevederilor OUG nr. 29/2020, atât avocații, cât și executorii judecătorești continuă să-și desfășoare activitatea și pe perioada instituirii stării de urgență la nivel național, este recomandat ca orice demers privind punerea în executare a unui titlu executoriu să se facă prin intermediul unui avocat specializat în recuperarea de creanțe.

Există și situația în care, deși încă nu deținem un titlu executoriu împotriva unui anumit debitor, avem suspiciuni întemeiate cu privire la intenția acestuia de a-și înstrăina anumite bunuri, pentru a se sustrage în acest fel executării silite mobiliare sau imobiliare. În acest caz, se impune acționarea în instanță a acestuia (dacă o astfel de acțiune nu se află deja în derulare), concomitent cu inițierea unei acțiuni având ca obiect instituirea, în condițiile prevăzute de lege, a unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitorului, în măsura în care acesta deține astfel de bunuri. Această soluție, deși rar întâlnită în practică, este menită a spori protecția creditorului privind recuperarea efectivă a creanțelor sale, procedura de luare a măsurii sechestrului asigurător fiind inclusă în lista cauzelor urgente care se judecă în perioada stării de urgență generată de COVID – 19.

Pe lângă procedurile legale enumerate anterior, în cazul în care creditorul deține o creanță exigibilă de mai mult de 60 de zile, al cărei cuantum depășește suma de 40.000 lei, există posibilitatea inițierii procedurii insolvenței societății debitoare, în vederea recuperarării creanței. În ceea ce privește soluționarea cererilor de insolvență pe durata stării de urgență, amintim optica Curților de Apel în sensul neincluderii acestora în lista cauzelor urgente, astfel încât soluționarea cererilor introduse urmează să aibă loc abia după încetarea stării de urgență. Ambele proceduri mai sus amintite, respectiv atât instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale unui debitor, cât și cererea de deschidere a procedurii de insolvență a acestuia se recomandă a fi realizate prin intermediul unui profesionist în astfel de proceduri, respectiv un avocat specializat în recuperarea de creanțe.