Publicatii

Atunci când vine vorba despre recuperarea unor debite, executarea silită este nu doar măsura supremă ce poate fi luată de către un creditor, ci și una dintre cele mai complexe și încurcate proceduri juridice din Codul de Procedură Civilă.

Executarea silită poate fi pusă în practică atunci când există o sentință definitivă și irevocabilă dată de o instanță în cadrul unui proces ce are ca scop recuperări de bunuri sau drepturi bănești, însă există și alte instituții care pot decurge la executări silite fără să fie nevoite să ajungă la instanța judecătorească: ANAF, firme de recuperări care cumpără creanțe de la bănci sau IFN-uri, etc. Executarea silită este o procedură complexă și de multe ori greoaie, există șanse ca din punct de vedere procedural sau chiar legal să nu fie o măsură instituită 100% corect.

Astfel, ea se poate ataca prin intermediul unei contestații. Această contestație la executare poate fi introdusă de către persoanele vătămate de executarea silită ori de către terți, în cazul în care aceștia pot demonstra faptul că le sunt încălcate drepturi prin intermediul acestei operațiuni. Contestația la executare va fi judecată de către instanța care a emis hotărârea definitivă și irevocabilă atunci când există nelămuriri referitoare la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, ori de instanța de executare atunci când titlul în cauză nu provine de la o instanță de judecată.

FOARTE IMPORTANT – contestația la executare are ca scop doar atacarea procedurii de executare atât timp cât există o hotărâre definitivă și irevocabilă emisă de o instanță de judecată. Titlul de executare poate fi atacat din punct de vedere al fondului NUMAI în situația în care acesta nu provine de la o instanță de judecată (Ex: contractele bancare).

Motive care pot sta la baza unei contestații la executare, fără a ne limita la acestea:

• lămurirea înțelesului, întinderii ori aplicării unui titlu executoriu;
• debitorul nu a fost înștiințat conform legii în ceea ce privește executarea;
• declanșarea urmăririi nu a respectat cadrul legal;
• forma de executare aleasă de către executor nu este cea corectă;
• dreptul de a cere executarea silită s-a prescris;
• publicitatea pentru licitația de valorificare a bunurilor nu este făcută conform legii;
• durata propriu-zisă a executării silite;
• modalitatea de împărțire a bunurilor aflate în proprietate comună;
• organele de executare refuză să îndeplinească actul de executare conform legii.

Termene pentru formularea contestației la executare

De obicei, termenul legal în care se poate introduce contestația la executare este de 15 zile din momentul în care contestatarul a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația, ori a luat contact cu primul act de executare în cazul în care operațiunea de executare silită se face fără somație. Dacă este vorba despre o reținere bănească dintr-un venit temporar (salariu), contestația la executare se poate introduce tot în termen de 15 zile de la data primei rețineri. Dacă există persoane, terți, care pretind drepturi asupra unor bunuri care fac scopul executării silite, acestea pot introduce contestație la executare într-un termen tot de 15 zile de la data vânzării bunurilor.

Important de precizat este și faptul că atunci când există nelămuriri referitoare la înțelesul, întinderea sau aplicarea unui titlu executoriu, contestația la executare poate fi făcută oricând atât timp cât nu se depășește termenul de prescripție a dreptului de obținere a executării silite, nu neapărat într-un termen de 15 zile de la primirea actului de înștiințare.

Termenul în care poate fi cerută executarea silită de către un creditor este de 3 ani dacă legea nu prevede altfel, ori 10 ani dacă este vorba despre titluri emise pentru acțiuni reale imobiliare. Executările pornite după expirarea acestor termene pot fi anulate prin intermediul unei simple contestații la executare. 

Suspendarea executării silite

În momentul în care se introduce contestația la executare, se poate introduce în instanță și o cerere de suspendare a executării silite până la lămurirea contestației. Va fi necesară depunerea unei cauțiuni, fixată de judecător, dar care nu va depăși 20% din valoarea bunurilor care fac subiectul executării (mai precis: 10%  pentru sume de maxim 10.000 de lei, 1000 lei plus 5% dacă bunurile care face scopul executării depășesc ca valoare suma de 10.000 de lei, 5500 plus 1% dacă valoarea bunurilor depășește 100.000 sau 14.500 plus 0.1% pentru bunuri ce depășesc valoarea de 1 milion de lei. În cazurile în care bunurile urmărite nu pot fi evaluate, se va plăti o cauțiune de 1000 de lei.).

Cererea de suspendare provizorie a executării poate fi introdusă în instanță atunci când există o urgență, și are scopul de a suspenda executarea până la judecarea cererii de suspendare de către instanță. Cererea de suspendare provizorie a executării trebuie adresată președintelui instanței, iar hotărârea dată de către instanță în acest sens nu poate fi atacată.

Proceduri pentru contestația la executare și consecințe

Judecarea contestației la executare se face în regim de urgență și trebuie să îndeplinească toate condițiile legale ale cererii de chemare în judecată. Astfel, în aceste cazuri întâmpinarea este obligatorie. Dacă pârâtul nu depune această întâmpinare, conform legii, nu mai poate propune probe sau excepții în afară de cele de ordine publică. În cazul în care instanța de judecată ori de executare admite contestația, actul de executare poate fi anulat, îndreptat ori se poate dispune încetarea propriu-zisă a executării, anularea sau lămurirea titlului executoriu. În cazul în care contestația la executare este respinsă, executarea silită continuă iar creditorul poate cere despăgubiri pentru întârzierile produse.

Ar mai fi de precizat faptul că atunci când contestația la executare se introduce cu rea credință, instanța poate propune amendarea celui care introduce contestația cu sume cuprinse între 50 și 700 de lei.