Publicatii

Este insolvența antreprenorilor din segmentul HoReCa o alternativă juridică reală pentru furnizorii de bunuri și servicii ai acestora? Ce presupune deschiderea procedurii de insolvență a unui astfel de comerciant și care sunt beneficiile/dezavantajele unui furnizor ce alege să procedeze la formularea unei astfel de acțiuni împotriva debitorului său? Sunt executarea silită sau o înțelegere amiabilă variante mai bune pentru creditor? Este necesar să apelăm într-o astfel de situație la consultanța unui avocat specializat în recuperare debite?

În contextul economic actual, cei mai afectați antreprenori sunt hotelierii, organizatorii de evenimente, agențiile de turism și cele de publicitate, restaurantele și alte localuri de consum public, cu preponderență sectorul HoReCa. Aici, cifrele de afaceri au scăzut cu până la 80% – 90%, fapt ce a generat un blocaj economic al acestor categorii de comercianți, cu efecte directe asupra partenerilor contractuali ai acestora, respectiv furnizorii lor de bunuri și servicii.

Primul pas în vederea recuperării creanțelor deținute de furnizorul unui astfel de antreprenor îl reprezintă negocierea directă cu partenerul contractual, în vederea identificării unei soluții viabile pentru ambele părți. Cu toate acestea, o mare parte a furnizorilor de bunuri și servicii ai antreprenorilor din domeniul HoReCa se văd în situația imposibilității recuperării pe cale amiabilă a datoriilor, pe fondul unei lipse de lichidități severe în sectorul amintit, lipsă cauzată de sistarea forțată a activității economice.

În cazul în care creditorul este în posesia unui titlu executoriu împotriva partenerului contractual (bilete la ordin, filă CEC, hotărâre judecătorească executorie, etc.), acesta se poate îndrepta direct împotriva debitorului său prin procedura executării silite, procedură ce se desfășoară și în perioada stării de urgență, în anumite limite, și care conduce la o acțiune juridică rapidă asupra patrimoniului debitorului în scopul acoperirii creanței deținute. Pe de altă parte, obținerea unui rezultat favorbil pe cale amiabilă este preferabilă formulării unei acțiuni în justiție, mai ales în cazul în care există garanții cu privire la starea economică a debitorului. În situația în care niciuna dintre aceste variante nu se concretizează, singura cale de urmat este demararea unei proceduri judiciare împotriva antreprenorului a cărei situație financiară nu îi mai permite achitarea voluntară a datoriilor către un anume furnizor. Toate procedurile mai sus amintite, amiabile și judiciare, este recomandat a fi derulate prin intermediul unui profesonist al dreptului, respectiv un avocat specializat în recuperarea de debite, șansele de obținere a unui rezultat favorabil în această situație fiind semnificativ crescute.

Procedura generală urmată pentru recuperarea unei creanțe constă în formularea cererii de chemare în judecată împotriva partenerului contractual ce nu a achitat la termen bunurile sau serviciile contractate. Procedura judiciară, întemeiată pe prevederile dreptului comun, va fi urmată, în situația obținerii unei hotărâri judecătorești executorii sau definitive, de punerea în executare silită a acesteia, cu consecința ulterioară a recuperării, parțiale sau integrale, a creanței, prin valorificare bunurilor debitorului sau porprirea disponibilităților bănești ale acestuia. Această procedură presupune însă costuri (cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare, taxe, etc), precum și trecerea unei perioade de timp însemnate, timp în care situația financiară și patrimonială a debitorului, deja pusă sub semnul întrebării, se poate agrava într-o asemenea măsură încât recuperarea datoriei să devină imposibilă din lipsa de bunuri și lichidități ale debitorului.

În situația în care împotriva debitorului deținem o creanță certă, lichidă și exigibilă, creditorul poate apela la o procedură mai rapidă și cu costuri însemnat mai mici, precum este procedura ordonanței de plată, însă și în acest caz ne putem afla în situația unei întârzieri ce poate conduce la imposibilitatea recuperării creanței, din motivele mai sus expuse. Avocatul specializat în recuperarea debitelor ne va putea reprezenta și asista în cadrul ambelor proceduri, atât în faza procesuală de fond, cât și în cea de apel.

Analizând căile pe care un furnizor le are la dispoziție pentru a-și determina partenerul contractual să procedeze la achitarea datoriilor și având în vedere și efectele pe termen lung pe care le poate avea oprirea activității unui antreprenor din sectorul HoReCa, consecințe ce în mod vădit nu i-ar mai permite acestuia relansarea economică, putem avea în vedere, în perspectiva protejării în mod optim a propriilor interese economice, și o altă variantă, respectiv formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitorului.

În cazul multor antreprenori din sectorul HoReCa, actuala situație economică generată de epidemia de COVID-19 afectează pe termen lung activitatea economică, prin apariția stării de incapacitate de plată, iar, în cazul în care furnizorul neplătit deține o creanță exigibilă de mai mult de 60 de zile și al cărei cuantum depășește suma de 40.000 lei, există posibilitatea ca acesta, conform prevederilor legale, să inițieze împotriva sa o acțiune în instanță având ca obiect cerere de deschide a procedurii insolvenței societății debitoare. Cu precădere în cadrul unei astfel de proceduri judiciare complexe, precum cea a insolvenței, reprezentarea și asistarea juridică a creditorului trebuie să fie realizată de către un avocat specializat în recuperarea debitelor, procedura insolvenței reprezentând în sine o procedură colectivă de valorificare a creanțelor deținute de către creditori împotriva debitorului aflat în insolvență.

În cazul în care judecătorul sindic constată că debitorul este în starea de insolvență, respectiv faptul că în patrimoniul societății debitoare se constată insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, acesta va pronunța o hotărâre de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitorului, situație în care debitorul nu va mai putea dispune de bunurile din averea sa, în timp ce orice altă acțiune judiciară demarată de către terțe persoane împotriva sa vor fi suspendate.

În cadrul  procedurii insolvenței, activitatea debitorului poate fi menținută, dacă debitorul prezintă posibilități de redresare economică, caz în care creanțele deținute împotriva acestuia vor fi achitate sub forma unui program de plăți, din fondurile obținute pe parcursul derulării planului de reorganizare aprobat de către Adunarea creditorilor. În măsura în care redresarea activității societății debitoare nu va mai fi posibilă, activitatea societății fiind intens afectată, se va putea dispune împotriva debitorului deschiderea procedurii falimentului, situație în care activele debitorului se vor valorifica în scopul îndestulării, parțiale sau integrale, a creanțelor deținute de către creditori.

Trebuie avut în vedere totodată faptul că procedura insolvenței este o procedură colectivă, în cadrul căreia vor participa toți creditorii partenerului contractual, creanțele fiind acoperite în ordinea de prioritate stabilită de lege. Astfel, în cazul în care furnizorul neplătit deține o creanță chirografară, care nu beneficiază de o cauză de preferință, acesta se va îndestula din fondurile obținute din valorificarea bunurilor, însă doar după achitarea cu prioritate, din patrimoniul debitorului, a creanțelor garantate, a celor bugetare și a celor salariale. În acest context, ne putem afla în situația în care fondurile obținute din valorificarea bunurilor debitorului în procedura falimentului nu vor acoperi totalitatea creanțelor, existând posibilitatea ca furnizorului negarantat să nu-i fie distribuită nicio sumă de bani, acesta fapt conducându-ne la concluzia că, înainte de demararea unei astfel de proceduri împotriva unui partener contractual, este importat de a analiza toate opțiunile juridice, amiabile sau judiciare, de ordin legal sau economic, pe care pe putem aborda în raport cu respectivul partener.