Publicatii

Aplicabilitatea Legii nr. 85/2014 a insolvenței în contextul actualei crize generată de epidemia de COVID-19. Când vor fi judecate cererile de deschidere a procedurii de insolvență depuse de debitori ori de creditori și ce se va întâmpla cu societățile debitoare ulterior? Există diferențe din acest punct de vedere față de situația pre-existentă epidemiei? În ce măsură un avocat specializat în insolvență ne poate ajuta în această situație?

În contextul actual generat de epidemia de COVID-19, impactul economic al acesteia se va resimți în toate mediile de afaceri. În acest sens, activitatea comercială a IMM-urilor ar putea fi afectată pe termen lung, fie din cauza restrângerii sau sistării temporare a activității, fie prin modalitatea de continuare sau de derulare a raporturilor cu partenerii contractuali.

Astfel, dacă o parte dintre antreprenori vor fi puși în situația de a-și recupera creanțele prin introducerea unor cereri de deschidere a procedurii insolvenței împotriva partenerilor de afaceri, alții se vor găsi obligați, din lipsa resurselor financiare, să își declare ei înșiși starea de insolvență și să apeleze la această procedură în scopul încercării de redresare comercială ori în vederea închiderii definitive a activității prin intrarea în procedura falimentului.

Având în vedere faptul că, prin noile dispozitii legislative, activitatea de judecată continuă doar în cauzele de urgență deosebite, se pune întrebarea când vor fi judecate cererile de deschidere a procedurii de insolvență depuse de debitori ori de creditori și ce se va întâmpla cu societățile debitoare ulterior? De asemenea, în contextul în care o parte dintre companii se simt amenințate de o serie de probleme financiare, iar pe perioada stării de urgență termenele de prescripție și de decădere nu încep să curgă ori au fost suspendate, considerăm că este oportun să analizăm și în ce măsură debitorul mai este obligat să își declare insolvența în termenul legal de 30 de zile.

Societățile aflate în incapacitate de plată de maximum 30 de zile sunt obligate să își declare insolvența și pe perioada stării de urgență?

Potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului în circumscripția căruia își are sediul o cerere de deschidere a procedurii, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență. Această stare de insolvență se traduce ca fiind o incapacitate de plată, de maximum 30 de zile, a datoriilor scadente și exigibile de altă natură decât cele salariale, ce ating un prag valoric minim de 40.000 de lei.

În acest sens, date fiind dispozițiile legale derogatorii privitoare la termenele de prescripție ori de decădere, apreciem faptul că debitorii care au acumulat pe perioada stării de urgență datorii scadente mai mari de 40.000 de lei, pe o perioadă mai lungă de 30 de zile, nu mai sunt obligați să solicite deschiderea procedurii insolvenței. Cu toate acestea, după încetarea măsurilor de suspendare a acestor termene, respectiv după relaxarea stării de urgență, aceste societăți trebuie să aibă în vedere faptul că obligația lor impusă de dispozițiile Legii nr. 85/2014 devine actuală, sens în care trebuie să se adreseze instanței de judecată. Orice astfel de cerere se va putea face prin intermediul unui avocat specializat în insolvență, chiar dacă într-o astfel de situație el va reprezenta interesele debitorului în cadrul procedurii de insolvență a acestuia, veghind la buna desfășurare a procedurii, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Cererea de deschidere a procedurii de insolvență, notificarea organului fiscal, precum și alte documente cu caracter juridic ce sunt necesare într-o astfel de situație pot fi redactate de către un avocat specializat în insolvență, ori de o casă de avocatură având un departament de insolvență.

Creditorii pot solicita în această perioadă deschiderea procedurii insolvenței?

Conform dispozițiilor Legii nr. 85/2014, nu doar societatea comercială care se află în dificultate financiară are dreptul legal de a solicita deschiderea procedurii insolvenței, legiuitorul recunoscând această posibilitate legală și creditorului a cărui creanță mai mare de 40.000 de lei asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile.

În cazul creditorilor salariați, pragul valoric minim de 40.000 de lei nu trebuie respectat, ci reprezintă echivalentul a 6 salarii medii brute pe economie/salariat. Problema ce se impune a fi avută în vedere pentru a determina admisibilitatea unei cereri într-o astfel de situație este aceea dacă pe perioada stării de urgență mai rămâne validă sau nu împlinirea sau nu a termenului de 60 de zile.

Astfel, în măsura în care termenul de 60 de zile de exigibilitate s-a împlinit anterior intrării în vigoare a Decretului nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, iar celelalte condiții cerute de lege sunt de asemenea îndeplinite (certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței, precum și existența pragului valoric minim de 40.000 de lei), creditorul, personal sau printr-un avocat specializat in insolventa, poate introduce cererea de chemare în judecată, însă acțiunea va fi soluționată după reluarea activității instanțelor de judecată. În cazul în care termenul de 60 de zile nu s-a împlinit, atunci, conform art. 41 din Decretul nr. 195/2020, acesta va fi suspendat, sens în care creditorul nu are dreptul legal de a solicita deschiderea procedurii insolvenței (cererea sa va fi respinsă ca fiind prematur introdusă). După încetarea stării de urgență, termenul va continua să curgă de la momentul la care a fost suspendat.

Când vor fi judecate cererile de deschidere a procedurii insolvenței introduse în această perioadă?

Este important de precizat faptul că pentru procedurile de insolvență aflate în derulare, suspendările impuse prin Decretul nr. 195/2020 nu implică suspendarea procedurii în sine, ci doar oprirea temporară a termenelor de judecată. Prin urmare, chiar și pe perioada stării de urgență, administratorii sau lichidatorii judiciari continuă să-și îndeplinească obligațiile legale, inclusiv în ceea ce privește valorificarea patrimoniului societăților aflate în insolvență.

În măsura în care un creditor sau un debitor a introdus în această perioadă pe rolul instanțelor de judecată o cerere de deschidere a procedurii de insolvență, aceasta urmează să fie soluționată după încetarea stării de urgență și implicit ulterior reluării activității judiciare, în condiții normale. Lista cauzelor urgente care se soluționează pe perioada stării de urgență se stabilește de către colegiile de conducere ale curților de apel pentru cauzele de competența lor și pentru cauzele de competența instanțelor care funcționează în circumscripția lor teritorială, putând fi, după împrejurări, actualizată.

Potrivit deciziilor dispuse până în prezent, cauzele de insolvență nu au fost calificate drept urgente, deși nesoluționarea acestora sau amânarea soluționării unei astfel de cauze poate avea consecințe negative atât față de patrimoniul societăților suspuse procedurii insolvenței, cât și față de creditorii acestora.