Publicatii

COVID-19 – Cele mai bune optiuni juridice la îndemâna antreprenorilor privind recuperarea creanțelor comerciale

Insolvență, executare silită sau încheierea unei tranzacții cu debitorul? Care dintre aceste variante sunt preferabile pentru un antreprenor, în raport cu natura activității și cu situația financiară a societății debitoare? În funcție de ce aspecte putem aprecia șansele de redresare economică a unui partener de afaceri și ce garanții putem solicita în cazul în care considerăm că această redresare va fi posibilă în viitor?

Pe parcursul relațiilor comerciale desfășurate cu partenerii de afaceri, pot apărea diverse situații privind neîndeplinirea obligațiilor comerciale/contractuale de către beneficiar, cel mai des întâlnită astfel de situație fiind reprezentată de refuzul sau incapacitatea de îndeplinire a obligației de plată a creanțelor certe, lichide și exigibile.

În astfel de situații, creditorul ce deține o creanță certă, lichidă și exigibilă va avea mai multe posibilități legale pentru a-și valorifica creanța, respectiv încheierea unui contract de tranzacție cu debitorul, punerea în executare silită a unui titlu executoriu deținut împotriva debitorului, inițierea unei acțiuni judiciare având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitorului ori, în fine, formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței împotriva acestuia. Oricare dintre aceste acțiuni poate fi realizată apelând la experiența și abilitățile unui avocat specializat în recuperarea de debite.

Vizavi de toate aceste posibilități, anterior stabilirii modalității de recuperare a creanței deținute împotriva debitorului său, creditorul trebuie să aibă în vedere situația economică a acestuia, încercând inițial rezolvarea pe cale amiabilă a diferendului, cu condiția ca debitorul să își manifeste desigur intenția de a achita debitul restant.

Astfel, în situația în care ambele părți doresc rezolvarea pe cale amiabilă a diferendului și stabilesc modalitatea concretă de stingere a acestuia, se poate încheia un contract de tranzacție, cu stipularea expresă a termenului(lor) limită de plată și a sancțiunilor neîndeplinirii obligației de plată. De asemenea, poate fi solicitată constituirea unei garanții de către debitor, respectiv emiterea unui bilet la ordin pentru debitul datorat, astfel încât, în situația nerespectării obligațiilor de către acesta, creditorul să dețină un titlu executoriu ce poate fi pus în executare silită directă împotriva debitorului, fără a fi necesară demararea unui litigiu în fața instanțelor judecătorești pentru obținerea unei hotărâri definitive ce va constitui titlu executoriu. De asemenea, și într-o astfel de situație, respectiv a redactării și asumării unui contract de tranzacție, asistența unui avocat specializat în recuperarea de debite este puternic recomandată.

În situațiile în care debitorul refuză să achite debitul restant sau nu își îndeplinește obligațiile aferente Contractului de tranzacție, creditorul va trebui să inițieze demersuri judiciare pentru recuperarea creanței deținute. În privința acestui aspect, legiuitorul prevede posibilitatea executării silite a debitorului prin punerea în executare a unui titlu executoriu deținut împotriva acestuia, respectiv o hotărâre judecătoarească definitivă deținută de către creditor împotriva debitorului său, un titlu de credit (bilet la ordin, cambie sau cec) ori alte înscrisuri recunoscute de lege ca fiind titluri executorii.

Astfel, procedura executării silite poate fi inițiată doar dacă creditorul deține un titlu executoriu, ceea ce presupune de cele mai multe ori (în situația lipsei unui document eminament executoriu, precum biletul la ordin, cambie, cec, contract de credit bancar, contract de împrumut autentificat la notar, etc), inițierea unui litigiu în fața instanțelor de judecată, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată sau a unei cereri de valoare redusă, ori a unei acțiuni în pretenții întemeiată pe prevederile dreptului comun, anterior posibilității de demarare a procedurii executării silite.

Referitor la formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței împotriva societății debitoare, menționăm faptul că această procedură ar trebui inițiată doar în cazul în care situația patrimonială a debitorul este deficitară (spre exemplu, a fost demarată procedura de executare silită împotriva debitorului, însă nu a fost identificat niciun bun ori disponibilitate bănească în patrimoniul debitorului ori, deși nu a fost demarată procedura de executare silită împotriva debitorului, există suspiciuni întemeiate cu privire la starea de insolvență a acestuia).

Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă prevede anumite condiții  pe care creanța deținută de către creditor împotriva unui anumit debitor trebuie să le îndeplinească, și anume creanţa trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă, să aibă o vechime mai mare de 60 de zile, iar cuantumul acesteia trebuie să fie de minim 40.000 lei.

În cadrul procedurii insolvenței, toții creditorii debitorului se vor înscriere la masa credală a acestuia, urmând ca plata creanțelor să fie efectuată în funcție de rangul de prioritate deținut, existând astfel posibilitatea ca doar o parte dintre acești creditori să își recupereze creanța, în măsura în care patrimoniul debitorului nu poate acoperi întregul pasiv al acestuia.

Oricare dintre procedurile legale amintite mai sus pot fi realizate prin intermediul unui avocat specializat în recuperarea de debite, experiența acestuia crescând în mod semnificativ șansele de reușită a oricărei acțiuni legale, amiabilă sau judiciară, întreprinsă împotriva debitorului.