Publicatii

Ce presupune starea de insolvență a societăților comerciale? Vom fi sau nu răspunzători din punct de vedere juridic, ca administrator al societății, de această stare în contextul actualei crize economice cauzată de epidemia de COVID-19? Care dintre prevederile Legii nr. 85/2014 mai sunt aplicabile societăților și care nu? Care sunt consecințele juridice ale intrării în insolvență a societății? Se mai poate atrage răspunderea personală patrimonială a administratorului societății și dacă da, în care dintre situații?

Insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe (atunci când existența creanței este neîndoielnică și rezultă din însuși titlul executoriu), lichide (când obiectul creanței este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui) și exigibile (obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată). În alt sens, insolvența reprezintă starea de insuficiență financiară a unei societăți care nu mai poate achita datoriile la scadență, moment caracterizat de faptul că pasivul societății a depășit valoarea activului acesteia, procedură reglementată pe larg în cuprinsul Legii nr. 85/2014.

Insolvența este una dintre situațiile pe cate nici angajatul și nici angajatorul nu și-o dorește, iar de cele mai multe ori aceasta este una dintre caracteristicile unei afaceri neperformante. Totuși, incapacitatea de plată poate fi rezultatul doar al unei conjuncturi nefavorabile cu care se pot confrunta comercianții (spre exemplu, atunci când sursele de finanțare devin indisponibile la momentul apariției unui regres economic pe fondul existenței pandemiei Covid-19). Insolvența nu trebuie confundată cu falimentul, acesta din urmă reprezentând de fapt doar ultima etapă a procedurii, respectiv cea în care o societate va ajunge doar dacă nu va reuși să își plătească datoriile restante într-o perioadă de timp impusă de lege, în cadrul procedurii de insolvență.

Deschiderea procedurii judiciare a insolvenței generează semnificative consecințe juridice și economice pentru debitorul agent economic, dar și pentru partenerii de afaceri ai acestuia. Efectele ei nu se răsfrâng asupra persoanei debitorului, ci asupra patrimoniului său și se referă la drepturile și obligațiile acestuia, precum și la drepturile terților privind valorificarea creanțelor împotriva debitorului.

Astfel, deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare al societății, constând în dreptul de a-ți conduce activitatea, de a-și administra bunurile și de a dispune de acestea, dacă acesta nu și-a declarat în condițiile legii, intenția de reorganizare. De asemenea, odată cu demararea insolvenței, are loc suspendarea acțiunilor judiciare, extrajudiciare și a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau a bunurilor sale.

Alte consecințe ale deschiderii procedurii insolvenței sunt reprezentate de suspendarea cursului prescripției acțiunilor de realizare a creanțelor împotriva debitorului, precum și suspendarea curgerii dobânzilor, majorărilor și penalităților aferente creanțelor în cauză.

În ceea ce privește modul în care intrarea în insolvență a societății îi afectează pe angajații acesteia, trebuie precizat faptul că drepturile salariale ale acestora nu ar trebui să fie afectate. Dacă unul dintre remediile societății aflate în imposibilitate de plată este acela de a-și plăti datoriile prin reducerea costurilor și prin concedierea colectivă, acest proces de concediere trebuie să aibă loc conform prevederilor legale din Codul Muncii.

Astfel, angajatorul trebuie să aibă în vedere modalități prin care să evite concedierile colective, iar numărul de persoane concediate să fie cât mai mic. Dacă, totuși concedierile sunt inevitabile, societatea aflată în insolvență ar trebui să atenueze consecințele răsfrânte asupra foștilor angajați, prin adoptarea unor măsuri sociale în favoarea acestora, precum oferirea unui sprijin pentru recalificare sau pentru reconversie profesională.

De asemenea, trebuie știut faptul că angajații au dreptul de a cere începerea procedurii de insolvență dacă aceștia nu își primesc salariile pentru o perioadă mai lungă de timp. În această situație ei adoptă statutul de creditori. Salariile angajaților reprezintă a treia creanță ca prioritate pe care debitorul trebuie să o plătească, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 161 din Legea nr. 85/2014.

Procedura insolvenței este închisă atunci când: în averea debitorului nu mai există bunuri, nu există nicio cerere de admitere a creanțelor, se constată îndeplinirea obligațiilor de plată asumate prin planul confirmat, se constată plata creanțelor curente scadente, toți creditorii înscriși în tabelul definitiv al creanțelor primesc sumele ce li se datorează în perioada de observație, toți creditorii înscriși în tabelul definitiv al creanțelor renunță la judecată.

Așadar, procedura insolvenței este o procedură colectivă, prin care se urmărește redresarea debitorului și plata pasivului sau lichidarea patrimoniului acestuia, prin procedura falimentului, în vederea satisfacerii creanțelor debitorului. De aceea, este foarte important ca un debitor să fie conștient de situația financiară a organizației sale și să sesizeze momentul în care datoriile devin prea mari pentru a le putea acoperi, pentru a putea evita agravarea situației.

Până la acest moment, contextul actual al existenței pandemiei Covid-19 nu a condus la modificări în ceea ce privește reglementările Legii nr. 85/2014 – privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, iar atragerea răspunderii administratorului va avea loc, cel puțin până la intervenirea unor modificări în acest sens, în conformitate cu prevederile art. 169 din Legea nr. 85/2014.

Presiunile financiare la care sunt supuși antreprenorii din România s-au intensificat în această perioadă a declinului economic generat de apariția pandemiei Covid-19. Mediul de afaceri este afectat în mod direct, sens în care antreprenorii va trebui să-și reconsidere planurile de afaceri pentru anul 2020, plecând de la reevaluarea condițiilor pieței și a implicațiilor pe termen lung ale apariției acestei pandemii.