Publicatii

Care sunt obligațiile legale ale tuturor angajatorilor din România privind asigurarea protecției medicale a propriilor angajați în contextul actualei epidemii de COVID-19? Care sunt prevederile legale ce statuează aceste obligații? Care sunt sancțiunile prevăzute de lege privind încălcarea acestor obligații de către angajator? Care sunt opțiunile angajatului în situația în care constată/consideră că angajatorul nu și-a îndeplinit aceste obligații?

Potrivit Legii nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, angajatorii au obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.

Astfel, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 319/2006, aceștia au obligaţia să ia măsurile necesare pentru: „a)asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor; b)prevenirea riscurilor profesionale; c)informarea şi instruirea lucrătorilor; d)asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă.”

În contextul actualei epidemii de COVID-19, Ministerului Muncii și Protecției Sociale a elaborat o serie de măsuri preventive de securitate și sănătate în muncă cu caracter de recomandare pentru angajatori, respectiv:

• Efectuarea unei analize la nivelul fiecărui angajator în vederea prioritizării serviciilor esențiale sau relevante în raport cu cele neesențiale, cu respectarea drepturilor la securitate și sănătate în muncă a lucrătorilor;
• Asigurarea de către angajator a securității și sănătății lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, în condițiile Legii nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă și dispunerea măsurilor necesare pentru:

– asigurarea securității și protecția sănătății lucrătorilor;

– prevenirea riscurilor profesionale;

– informarea şi instruirea lucrătorilor;

– acordarea echipamentului de protecție (măști, mănuși de protecție, etc.).

• Determinarea naturii și nivelului de risc pentru orice activitate susceptibilă să prezinte un risc de expunere la COVID-19 și stabilirea următoarelor măsuri:

– limitarea expunerii;

– elaborarea unui plan de măsuri, întocmit în baza recomandărilor medicului de medicina muncii cu care angajatorul are contract;

– anunțarea imediată a Direcției de Sănătate Publică competentă teritorial.

• Utilizarea e-mailului și a teleconferințelor pentru a reduce contactele fizice și deplasările în interes de serviciu dacă acestea nu sunt necesare în mod imperativ;
• Întocmirea unui plan de asigurare a continuității activității în situația în care un număr semnificativ de lucrători nu ar putea sa își desfășoare activitatea la locul de muncă organizat de către angajator. Următoarele măsuri ar putea fi luate: identificarea acelor locuri de muncă pentru care trebuie asigurată continuitatea, identificarea acelor lucrători cu calificări/competențe ce le dau posibilitatea să fie mutați de la un loc de muncă la altul, astfel încât să se asigure continuitatea activității, identificarea lucrătorilor care au infrastructura IT necesară de a lucra de acasă;
• Aplicarea procedurilor stabilite la nivel național de către Ministerul Sănătății în cazul în care lucrătorul prezintă, la locul de muncă, simptome asociate infecțiilor respiratorii;
• Suspendarea programului de audiențe la nivelul instituțiilor publice și introducerea de măsuri alternative, de tipul transmiterii solicitărilor prin telefon și e-mail (numerele de telefon și adresele de e-mail vor fi afișate pe pagina de internet și la sediul fiecărei instituții);
• Diminuarea, pe cât posibil, a timpului de așteptare în cadrul programului de lucru cu publicul, prin transmiterea, acolo unde este posibil, a solicitărilor prin e-mail;
• În situațiile în care este necesară prezența fizică a solicitantului la sediul instituției, se va avea în vedere menținerea distanței de cel puțin 1 metru față de celelalte persoane din incintă;
• În cazul unui lucrător confirmat cu COVID – 19, angajatorul are obligația să informeze Direcția de Sănătate Publică pe raza căreia își desfășoară activitatea, în vederea demarării procedurilor pentru efectuarea anchetei epidemiologice. De asemenea, angajatorul are obligația să informeze lucrătorii cu privire la procedura de acordare a concediului medical în caz de carantină și izolare la domiciliu.

Astfel, se recomandă ca angajatorii să creeze un plan de măsuri care să includă: dezinfectarea cu regularitate a birourilor, sălilor de mese și a spațiilor comune din firmă, asigurarea unei bune ventilații în birouri, punerea la dispoziția angajaților a unor produse precum măști de protecție, dezinfectanți, etc. (potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă : „Materialele igienico-sanitare se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori.”).

În ceea ce privește sancțiunile prevăzute de lege privind încălcarea obligaţiei de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor, menționăm faptul că acestea sunt de natură contravențională, fiind prevăzute de dispozițiile art. 39 din Legea nr. 319/2006, sens în care constatarea și aplicarea sancțiunilor cad în sarcina inspectorilor de muncă/inspectorilor sanitari din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice şi al unităţilor subordonate, conform legii.

În situația în care angajații constată/consideră că angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile privind asigurarea protecției medicale, aceștia au dreptul să ceară angajatorului să ia măsurile cele mai potrivite şi au dreptul să prezinte acestuia propunerile lor de măsuri pentru eliminarea sau reducerea riscurilor de îmbolnăvire profesională.

Totodată, în contextul în care angajatorul nu înțelege să își respecte obligațiile legale, periclitând astfel sănătatea angajaților săi, aceștia pot proceda la sesizarea inspectorilor de muncă, sens în care menționăm faptul că în sarcina inspectorilor de muncă există obligația de a păstra confidenţialitatea asupra identităţii persoanei care semnalează nerespectarea prevederilor legale şi de a nu dezvălui angajatorului sau altor persoane faptul că efectuează controlul ca urmare a unei sesizări.