Publicatii

0

Concurenta neloiala

În domeniul afacerilor, unul dintre principiile fundamentale ce trebuie respectate de către societățile comerciale este reprezentat de principiul concurenței loiale, ce este definit ca fiind acea situație de rivalitate de piață, în care fiecare întreprindere încearcă să obțină simultan vânzări, profit și/sau cotă de piață, oferind cea mai bună combinație practică de prețuri, calitate și servicii conexe, cu respectarea uzanțelor cinstite și a principiului general al bunei-credințe.

În cadrul prezentului articol vom enumera, în mod succint, faptele ce sunt considerate practici anticoncurențiale de legislația în vigoare și sancțiunile aplicabile în cazul săvârșirii unor astfel de fapte, urmând ca ulterior să analizăm măsurile de precauție pe care societățile comerciale le pot lua în cadrul raporturilor angajator-angajat împotriva concurenței neloiale, precum și modalitatea de reparare a unui eventual prejudiciu suferit din cauza neconformării societăților comerciale la respectarea concurenței loiale.

  1. Practici anticoncurențiale 
  1. Potrivit Legii nr. 21/1996 a concureței, practici anticoncurențiale sunt considerate acele înțelegeri între întreprinderi, decizii ale asociațiilor de întreprinderi și practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenței pe piața românească, în special prin următoarele fapte:
  • stabilirea, direct sau indirect, a prețurilor de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiții de tranzacționare;
  • limitarea sau controlarea producției, comercializării, dezvoltării tehnice sau a investițiilor;
  • împărțirea piețelor sau surselor de aprovizionare;
  • aplicarea, în raporturile cu partenerii comerciali, unor condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;
  • condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contract.

De asemenea, sunt considerate practici abuzive și următoarele fapte prin care una/mai multe societăți folosesc o poziție dominantă în piață:

  • impunerea, direct sau indirect, a prețurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor condiții de tranzacționare inechitabile;
  • limitarea producției, comercializării sau dezvoltării tehnice în dezavantajul consumatorilor;
  • aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;
  • condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

Iar sancțiunea principală ce intervine în cazul săvârșirii faptelor menționate mai sus, ce sunt considerate practici anticoncurențiale, este amenda de la 0,5% la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancționării faptei, săvârșite cu intenție sau din neglijență.

De asemenea, este aplicabilă și sancțiunea nulității de drept a oricăror angajamente, convenții ori clauze contractuale  ce au fost încheiate având drept temei o practică anticoncurenţială.

  1. Potrivit Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, următoarele fapte sunt considerate practici de concurență neloială:
  2. denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale, realizată prin comunicarea ori răspândirea de către o întreprindere sau reprezentantul/angajatul său de informații care nu corespund realității despre activitatea unui concurent sau despre produsele acestuia, de natură să îi lezeze interesele;
  3. deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual salariat/reprezentant al său ori de către orice altă persoană prin folosirea unor secrete comerciale, pentru care respectiva întreprindere a luat măsuri rezonabile de asigurare a protecţiei acestora şi a căror dezvăluire poate dăuna intereselor acelei întreprinderi;
  4. orice alte practici comerciale care contravin uzanțelor cinstite și principiului general al bunei-credințe și care produc sau pot produce pagube oricăror participanți la piață.

În cazul săvârșirii cu vinovăție a faptelor menționate la punctele a) și b) și în cazul în care acestea sunt considerate contravenții, sancțiunile aplicabile sunt următoarele:

  • în cazul persoanelor juridice, amenda este de la 5.000 lei la 50.000 lei;
  • în cazul persoanelor fizice, amenda este de la 5.000 lei la 10.000 lei.

De asemenea, următoarele fapte sunt considerate infracțiuni, în cadrul Legii nr. 11/1991 a concurenței neloiale, și sunt sancționate cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă:

a)folosirea unei firme, embleme sau a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;

b)folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimente sau a altor informații confidențiale în legătură cu acestea, transmise autorităților competente în scopul obținerii autorizațiilor de comercializare a produselor farmaceutice ori a produselor chimice destinate agriculturii, care conțin compuși chimici noi;

c)divulgarea, achiziționarea sau utilizarea secretului comercial de către terţi, ca rezultat al unei acțiuni de spionaj comercial ori industrial, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice;

d)divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de către persoane împuternicite de deținătorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta în faţa autorităţilor publice ori a instituţiilor publice, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice;

e)folosirea de către un funcționar public, astfel cum acesta este definit potrivit art. 175 alin. (1) din Codul penal, a secretelor comerciale de care a luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice;

f)producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare ori vânzarea unor mărfuri sau servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, brevetele pentru soiuri de plante, mărcile, indicațiile geografice, desenele ori modelele industriale, topografiile de produse semiconductoare, alte tipuri de proprietate intelectuală, cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare și altele asemenea, originea și caracteristicile mărfurilor, precum și cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalți comercianți și pe beneficiari.

 

  1. Măsuri de protecție împotriva concurenței neloială ce pot fi luate de către societățile comerciale în cadrul contractelor de muncă încheiate între angajator și angajat

În acest sens, Codul Muncii prevede posibilitatea inserării în cadrul contractului de muncă a două tipuri de clauze speciale, al căror efect este apărarea angajatorului împotriva posibilelor fapte de concurență neloială ce l-ar putea prejudicia.

Aceste clauze speciale sunt reprezentate de clauza de confidențialitate și clauza de neconcurență.

Prin clauza de confidențialitate angajatorul și angajatul convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, să nu fie transmise date sau informații de care angajatul a luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.

Prin clauza de neconcurență ce va fi negociată de către angajator și angajat, acesta din urmă va fi obligat ca după încetarea contractului de muncă să nu presteze, în interes propriu sau al unui terț, o activitate care se află în concurență cu activitatea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizații de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă.

În cazul introducerii unei cauze de neconcurență în contractul de muncă, este necesară inserarea în cadrul contractului de muncă și a următoarelor aspecte:

  • activitățile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, prevăzute în mod concret;
  • cuantumul indemnizației de neconcurenţă lunare;
  • perioada pentru care își produce efectele clauza de neconcurenţă;
  • terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității;
  • aria geografică în cadrul căreia angajatul poate fi în reală competiție cu angajatorul.

Indemnizația de neconcurență lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se negociază și este de cel puțin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.

Clauza de neconcurenţă își poate produce efectele pentru o perioadă de maximum 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă, cu excepția anumitor situații prevăzute în mod expres de prevederile art. 22 alin. 2 din Codul Muncii.

Atragem atenția asupra faptului că această clauză de neconcurență nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei angajatului sau a specializării pe care o deține acesta.

În cazul nerespectării cu vinovăție a acestor clauze speciale, angajatul poate fi obligat la plata de daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului, precum și la restituirea indemnizaţiei de concurență în cazul încălcării clauzei de neconcurență.

  1. Posibilitatea persoanelor juridice/fizice de atragere a răspunderii patrimoniale a societăților comerciale ce încalcă dispozițiile legislative în materia concurenței loiale

Conform dispozițiilor Ordonanței de Urgență nr. 39/2017 privind acțiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispozițiilor legislației în materie de concurență, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996, orice persoană care a suferit un prejudiciu cauzat de o încălcare a legislației în materie de concurență de către o societate sau de către o asociație de întreprinderi, are dreptul de a solicita instanțelor de judecată competente despăgubirea integrală a prejudiciului suferit.

Dreptul la acțiunea în despăgubire se prescrie în termen de 5 ani, termen ce nu începe să curgă înainte de încetarea încălcării legislației în materie de concurență și înainte ca reclamantul să fi cunoscut sau să fi trebuit să fi cunoscut:

  • comportamentul adoptat de către societatea vinovată de cauzarea respectivului prejudiciu și faptul că acesta constituie o încălcare a legislației în materie de concurență;
  • faptul că încălcarea legislației în materie de concurență i-a adus un prejudiciu;
  • identitatea autorului încălcării legislației în materie de concurență.

Instanța competentă de a soluționa cererea de reparare a prejudiciului este Tribunalului Bucureşti, a cărei hotărâre poate fi atacată cu apel la Curtea de Apel București. Iar instanța competentă cu judecarea recursului, în această materie, este Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, prin exercitarea dreptului la acțiune în despăgubiri se poate realiza o repunere, a persoanelor care au suferit un prejudiciu, în situația în care s-ar fi aflat dacă legislația în materie de concurență nu ar fi fost încălcată. Despăgubirea integrală include pierderea efectivă, profitul de care este lipsită persoana prejudiciată, precum și plata dobânzii aferente.

În consecință, societățile comerciale trebuie să își cunoască drepturile și obligațiile în domeniul concurenței loiale pentru a evita tragerea lor la răspundere sau, invers, pentru a cunoaște modalitatea de tragere la răspundere a societății ce a prejudiciat-o prin încălcarea dispozițiilor legale în materia concurenței.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *