Publicatii

Considerente generale în materia dreptului civil. Definiții și caracteristici juridice

Dreptul civil este acea ramură de drept care are rolul de a reglementa relațiile sociale, patrimoniale sau nepatrimoniale, ce se stabilesc între persoanele fizice și/sau juridice aflate pe poziții de egalitate juridică, chiar și în situația în care una dintre părți este statul. Asemeni relațiilor sociale, și raporturile juridice de drept civil pot fi patrimoniale sau nepatrimoniale.

Noțiunea de drept civil își are originile în limba latină, provenind de la termenul ”jus civile”, care reprezenta dreptul propriu și care se aplica doar cetățenilor romani. În categoria raporturilor patrimoniale sunt incluse drepturile reale de proprietate care reglementează raporturile patrimoniale și nepatrimoniale ce se stabilesc între persoane fizice și/sau juridice aflate pe poziții de egalitate juridică. În categoria raporturilor nepatrimoniale sunt încadrate elementele utilizate pentru identificarea unei persoane (numele, domiciliul, actele de stare civilă), existența și integritatea morală și cea fizică a unei persoane, dreptul la demnitate, dreptul la onoare, dreptul la propria imagine, dreptul la libera exprimare, etc.

Expresia de ”drept civil” este folosită în general în mai multe sensuri, respectiv dreptul civil ca ramură de drept, ca materie de studiu, ca știință, ca drept subiectiv civil, etc. Ca ramură a dreptului, dreptul civil reprezintă un ansamblu de norme care reglementează raporturile patrimoniale și nepatrimoniale existente între persoane. Ca știință, dreptul civil se regăsește drept materie de studiu în planul de învățământ al facultăților de profil, fiind studiat ca o subramură a întregului sistem de drept. Astfel, dreptul civil reprezintă obiect de studiu pentru mai multe discipline de învățământ, precum dreptul familiei, dreptul internațional privat, etc.

Dreptul civil se constituie totodată și ca ramură a dreptului privat, conținând norme juridice care se referă la raportul juridic civil, prescripția extinctivă, actul juridic civil, persoane, bunuri, familie, precum și la toate drepturile reale în general. Obligațiile civile, contractele, moștenirile și impactul elementelor de extraneitate în aceste relații sunt toate elemente ale dreptului civil.

Dreptul civil are de asemenea rolul de a reglementa anumite relații dintre oameni sau dintre oameni și organizații, respectiv dintre persoanele fizice ori dintre acestea și cele juridice. Nu toate raporturile juridice dintre persoanele fizice și cele juridice sunt reglementate de dreptul civil. Rapoartele de drept civil au fost caracterizate din poziția de egalitate juridică a părților, o metodă ce are rol de reglementare și pentru care legiuitorul a optat. Egalitatea dintre părți este una juridică și nu are natură economică. Egalitatea în fața legilor civile apare din neluarea în considerare a deosebirilor existente între subiectele de drept, cu referire la capacitatea civilă de utilizare și prin raport la capacitatea fiecărei persoane de a fi titular al unor drepturi și obligații civile. Astfel, nu vor fi luate în considerare aspecte individuale precum culoarea pielii, rasa, naționalitatea, limba, vârsta, sexul ori orientarea sexuală, apartenența sindicală, religioasă ori cea politică, convingerile personale, originea socială, gradul de cultură sau alte situații similare.