Publicatii

0

Recuperare debite

Recuperare debite – Recuperarea de creanțe în materie comercială. Modalități de prevenire a debitelor neîncasate și proceduri de recuperare

Una dintre problemele des întâlnite ale agenților economici din România este aceea a neîncasării facturilor emise către beneficiari. Marile companii gestionează această problemă în general fie prin crearea în organigrama proprie de departamente speciale având astfel de atribuții, respectiv de urmărire și colectare a debitelor restante, fie prin angajarea de case de avocatură printre ale căror domenii de competență se regăsește și recuperarea creanțelor comerciale.

Chiar dacă astfel de probleme există și în cazul firmelor medii și celor mici, în multe dintre situații acestea aleg să nu recurgă la niciuna dintre cele două soluții mai sus amintite, în principal din cauza dorinței de a limita cheltuielile pe care implementarea soluțiilor în cauză le-ar presupune. Astfel, se ajunge deseori în situația în care volumul debitelor neîncasate să reprezinte un procent semnificativ din cifra de afaceri a societății în cauză, aceasta rămânând cu facturi pe care nu le va mai încasa, fie din cauză că debitorul său a devenit între timp insolvabil, fie din cauza intervenției prescripției debitului nerecuperat. Un caz particular a unei astfel de circumstanțe nefericite este acela în care valoarea cumulată a creanțelor neîncasate ale unei companii ajunge să fie atât de mare, încât să afecteze puternic fluxul financiar al societății și chiar să pericliteze însăși existența acesteia.

Procesul de recuperare a creanțelor comerciale implică două etape importante: soluționarea diferendului pe cale amiabilă și, dacă acest lucru nu va fi posibil, soluționarea acestuia pe cale judiciară. În primă fază, pentru recuperarea cât mai rapidă a creanței neîncasate și în funcție de receptivitatea debitorului, se pot întreprinde negocieri prin discuții cu acesta atât la sediul uneia dintre părți, cât și, recomandat, la sediul casei de avocatură  care a preluat spre soluționare diferendul în cauză. De asemenea, aceste discuții/negocieri pot avea lor și prin telefon, fax, e-mail ori serviciu poștal.

Demersurile juridice pe care soluționarea unei astfel de situații le presupune, în cazul în care o negociere directă nu a dat rezultate, implică parcurgerea mai multor pași, precum:

– expedierea prin serviciu poștal, cu valoare declarată și confirmare de primire, ori prin intemrediul unui executor judecătoresc, a unei notificări de plată. Notofocarea va trebui să conțină informații cu privire la valoarea debitului solicitat și a eventualelor penalități de întârziere, proveniența acestora și modul lor de calcul, termenul în care este solicitată plata sumelor în cauză, precum și contul(rile) bancar(e) în care plata poate fi efectuată.

– contactarea ulterioară a debitorului, telefonic sau prin e-mail, pentru a discuta cu acesta asupra aspectelor menționate în cuprinsul notificării, inclusiv asupra riscurilor implicate de neachitarea debitului restant;

– redactarea acțiunii pentru recuperarea debitului pe cale judiciară, în fața instanței de judecată, în cazul în care nu s-a reușit recuperarea pe cale amiabilă a acestuia. În cadrul acțiunii vor fi prezentate motivele de fapt și de drept ce stau la baza pretențiilor părții reclamante, precum și dovezile aduse în susținerea acestor pretenții. Totodată, în vederea recuperării inclusiv a cheltuielilor efectuate de către reclamant privind recuperarea creanței în cauză (onorariu de avocat, taxe de timbru, eventuale expertize dispuse în dosar, etc), în cadrul acțiunii va trebui formulat un capăt de cerere separat, având ca obiect această solicitare. O condiție esențială pentru ca aceste cheltuieli să fie acordate reclamantului, prin punerea lor în sarcina părții pârâte, va fi aceea de a fi dovedite prin înscrisuri (taxele de timbru depuse în original, facturile emise de avocat sau expert, precum și dovada achitării acestora, etc.).

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *