Publicatii

0

Avocat dreptul muncii

Considerații generale asupra raporturilor juridice de muncă

Dreptul muncii este ramura de drept care cuprinde normele juridice aplicabile în relațiile de muncă individuale și colective care se nasc între angajatori si salariați cu ocazia prestării muncii. Prestarea muncii se realizează pe baza unor raporturi sociale, acestea fiind reglementate de norme juridice, devenind astfel raporturi juridice de muncă.

Munca reprezintă activitatea specific umană, intelectuală sau manuală, prin care oamenii își folosesc aptitudinile personale în vederea obținerii unor anumite rezultate. Relațiile de muncă sunt relațiile sociale formate între oameni în cadrul procesului de prestare a muncii. Dintre aceste relații de muncă, sunt reglementate și li se aplică normele dreptului muncii doar relațiilor care sunt stabilite ca urmare a încheierii contractelor de muncă. Pentru a stabili obiectul dreptului muncii, vom analiza cele două situații în care munca poate fi prestată: în cadrul raporturilor juridice de muncă sau în afara raporturilor juridice de muncă.

Raporturile juridice de muncă reprezintă relațiile sociale care sunt reglementate prin normele legale aplicabile interacțiunii dintre o persoană fizică, numită salariat, și angajatorul persoană juridică sau fizică, având ca obiect prestarea unei anumite munci de catre primul în folosul celui de-al doilea, care, la rândul său, se va obliga să plătească în schimb o anumită sumă și va asigura toate condițiile necesare prestării muncii respective. Cea mai importantă formă de raport juridic în muncă este reprezentată de contractul individual sau colectiv de muncă. În această categorie intră și raporturile de muncă ale funcționarilor publici, civili sau militari sau raporturile de muncă ale persoanelor care dețin demnități publice.

Comparativ cu celelalte raporturi juridice de muncă, raporturile care se nasc în baza contractului de muncă au mai multe caracteristici, precum cum ar fi: persoana care prestează munca este o persoană fizică, raportul juridic de muncă are natură personală, prestarea muncii se face în mod continuu, având caracter succesiv, salariatul se găsește intr-un raport de subordonare cu angajatorul său, raportul de muncă are caracter oneros, plata numindu-se salariu, iar angajatorul are puterea de a da directive, de a controla și de a sancționa.

În ceea ce privește munca considerată a fi în afara raporturilor juridice, aici se înscriu munca voluntară, munca desfășurată în baza unor obligații legale, munca efectuată în baza raportului juridic civil, munca desfășurată prin raporturi comerciale ori munca desfășurată prin raport societar. O categorie aparte a acestor raporturi este reprezentată de munca desfășurată pe baza mai multor reglementări legale de sine statatoare, respectiv în cadrul profesiilor liberale: avocat, notar public, executor judecătoresc, medic, expert-contabil, etc.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *