Publicatii

0

Recuperarea creanțelor comerciale (partea 1)

Prezentul articol reprezintă primul dintr-o serie de articole cu profil juridic în care va fi analizată pe larg procedura de recuperare a creanțelor comerciale, subiect de larg interes pentru toți agenții economici din România. Pe parcursul acestor articole vom înțelege cu exactitate ce este aceea o creanță comercială, care sunt elementele ce o caracterizează, care sunt principalele proceduri judiciare privind recuperarea creanțelor și cu ajutorul cui le putem recupera în cel mai eficient mod, dar mai ales ce măsuri trebuie să luăm astfel încât să avem cât mai puține astfel de creanțe de recuperat.

În accepțiunea cea mai des întâlnită în realitatea de zi cu zi, creanța reprezintă dreptul pe care creditorul îl are asupra unei sume de bani ce i se datorează de către un debitor. Prin urmare, creanța comercială echivalează cu un astfel de drept născut în cadrul unor raporturi comerciale dintre două sau mai multe părți, indiferent că vorbim de persoane fizice, persoane juridice sau instituții ale statului. Spunem că ”avem de recuperat o creanță” în momentul în care respectiva datorie a ajuns la scadență și totodată a rămas neachitată de către debitorul obligației de plată. Din acest moment putem începe demersurile în vederea recuperării datoriei în cauză, fie că vorbim de discuții purtate în mod direct cu debitorul, fie că optăm pentru predarea acestei sarcini către o entitate juridică specializată în această direcție, în speță o casă de avocatură.

În practică se spune și totodată se admite faptul că cu cât așteptăm mai mult până să începem demersurile efective privind recuperarea unei datorii a cărei scadență a fost depășită, cu atât șansele ca respectiva creanță să fie recuperată într-un orizont previzibil de timp scad. În mare, această afirmație este adevărată, însă în majoritatea cazurilor nu procedăm în consecință, pe de-o parte fiindcă ne temem că vom periclita relația comercială cu respectivul partener de afaceri în cazul în care inițiem împotriva sa proceduri de recuperare a creanței, iar pe de alta pentru că există numeroase situații în care cedăm în mod repetat rugăminților clienților cu întârzieri la plată de a-i mai păsui o perioadă de timp, urmată de o altă solicitare similară și tot așa.

În acest caz se poate pune în mod logic întrebarea: în ce moment este cel mai bine să demarez procedurile de recuperare ale unei creanțe? Considerăm că un răspuns general valabil la această întrebare va trebui să țină cont de mai multe aspecte precum ar fi bonitatea debitorului, istoricul relației comerciale avută cu acesta, natura și puterea juridică a documentelor pe care le deținem și care atestă certitudinea creanței noastre ori eventualele garanții suplimentare oferite de către debitor privind achitarea creanței (ex: introducerea în relația comercială a unui garant/fidejusor solvabil, gajarea unor bunuri mobile sau imobile către creditor, deținerea unor instrumente de plată, etc.). Deși în multe situații suntem tentați să evaluăm singuri toate aceste aspecte și să luăm decizii pe baza propriilor analize, apreciem faptul că în general, pentru interpretarea corectă și asamblarea corespunzătoare a tuturor acestor informații în vederea obținerii unei concluzii corecte cu privire la oportunitatea demarării unei acțiuni de recuperare a creanței, este util să se apeleze la asistența unui avocat specializat în acest domeniu.

Referitor la acest aspect, în situația în care decidem să procedăm la recuperarea unei creanțe prin intermediul unui profesionist al dreptului, este esențial să ne asigurăm că pornim la drum cu persoana(ele) potrivită(e). Există foarte mulți avocați, însă doar o parte dintre aceștia sunt specializați în recuperarea de creanțe. Dintre aceștia, unii vor solicita doar un onorariu fix, alții doar un onorariu de succes, iar alții un onorariu mixt, format din combinarea celor două. În general, cei ce doresc să-și recupereze creanțele prin intermediul unei terțe persoane vor fi întotdeauna mai interesați de achitarea doar a unui onorariu de succes, decât de celelalte două variante mai sus amintite. În aparență, aceasta poate părea varianta cea mai dezirabilă, având în vedere faptul că clientul, respectiv creditorul, nu va trebui să suporte cheltuieli cu onorariul avocatului decât în situația în care demersul acestuia se va încheia cu un succes, avocatul reușind să-i recupereze, parțial sau integral, creanța. Cu toate acestea, o astfel de ofertă de onorariu, ce reflectă situația în care avocatul si-ar asuma riscul de a realiza demersuri juridice fără a avea garanția reușitei și implicit fără ca efortul său să fie remunerat într-o formă sau alta, ar putea să ridice un semn de întrebare cu privire la capacitatea profesională reală a respectivului avocat, în sensul în care lipsa notorietății, a rezultatelor ori a recomandărilor nu i-ar permite să practice un altfel de onorariu (fix sau mixt).

Pe de altă parte, nici achitarea doar a unui onorariu fix către avocat în schimbul serviciilor ulterioare pe care acesta le va presta în beneficiul clientului său, plată care în general se efectuează la semnarea contractului de asistență juridică, nu pare o variantă foarte atrăgătoare pentru client, acesta neavând practic nicio garanție că avocatul, după încasarea integrală a onorariului său, va depune întregul său efort pentru ca dosarul preluat să fie gestionat în mod optim și cu un maxim profesionalism. Iată de de, privitor la aceste perspective general întâlnire, apreciem că varianta optimă de colaborare dintre client și avocatul său este aceea raportată la achitarea unui onorariu mixt, compus dintr-un onorariu fix, ce se va achita la începutul colaborării, și unul de succes, pe care avocatul îl va încasa doar ca urmare a reușitei sale efective în cadrul respectivului dosar. În acest fel, ambele părți vor fi mulțumite, în sensul în care clientul va avea garanția că avocatul va depune întreaga sa diligență pentru câștigarea cauzei și implicit încasarea onorariului de succes, în timp ce avocatului îi va fi garantată, chiar și doar parțial, remunararea activității juridice pe care el o va presta în cadrul dosarului, prin încasarea onorariului fix, la momentul semnării contractului de asistență juridică. În cazul unei colaborări juridice bazată pe o astfel de defalcare a onorariului, atât onorariul fix, cât și cel de succes vor putea fi stabilite în mod liber de către client și avocat, neexistând o prevedere legală care să îngrădească într-un sens sau altul cuantumul acestora.

În cadrul articolului următor, vom prezenta principalele metode prin care putem diminua cuantumul total al creanțelor pe care le avem de recuperat, ce măsuri trebuie să luăm în acest sens și ce anume trebuie să facem în vederea maximizării șanselor de recuperare efectivă a creanțelor noastre, în situația în care totuși acestea vor exista (click aici pentru articol).

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *